Travel

Castelul Miclauseni – Istoric, impresii si atractii turistice

Castelul Miclauseni
Sursa foto : http://www.turistderomania.ro/castele-cetati-si-palate/castelul-sturdza-de-la-miclauseni/

Am avut norocul unui 1 mai legat de weekend. Vremea era frumoasa, asa ca ne-am incumetat sa mergem pana la Iasi. Desi dulcele targ ne-a placut foarte mult, am vrut sa gustam cat mai mult din Moldova. Si chiar daca am pornit spre Castelul lui Cuza de la Ruginoasa, in cele din urma am ajuns la Castelul Sturdza de la Miclauseni.

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Dar mie nu mi-a parut rau de intamplare. La Miclauseni am gasit un castel ca in basme, construit in inima unei gradini imense. De la intrarea pe domeniul castelului, o alee ne-a purtat, pret de cateva minute, pana la castel, care s-a lasat descoperit incet, printre copaci. Nu a contat nici ca soarele disparuse, lasand loc unei ploi cu grindina. Stateam si priveam fatada dantelata a batranului conac si abia asteptam sa putem intra – vizitele se fac numai ghidate.

As putea sa fac o descriere a castelului, dar cuvintele nu m-ar ajuta. Si nu ar reda nici pe departe senzatia pe care o veti avea la fata locului, cand veti sta ca si mine, uitandu-va la el uimiti, cand veti mangaia cu privirea dantelariile zidurilor si ce a mai ramas din picturile murale, cand nu veti obosi admirand verdele parcului imens. Din pacate, interiorul castelului nu a pastrat nimic din eleganta de odinioara, istoria fiind nemiloasa cu aceasta bijuterie, distrusa in egala masura in timpul razboaielor de soldatii rusi, dar si in perioada urmatoare, de institutii ale statului si chiar de taranii din zona.

Vizita la castel

Nu voi povesti prea multe despre istoricul castelului, aceste informatii gasindu-se din belsug pe internet. Totusi, va voi introduce in atmosfera, spunandu-va ca domeniul pe care se afla conacul se intinde pe o suprafata de peste 40 de hectare, iar constructia castelului a inceput spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Gheorghe si Maria Sturdza au locuit aici inca din primii ani, desi conacul nu era gata, adaugand noi camere de-a lungul anilor.

Cum spuneam, vizitele sunt ghidate. Odata intrati in castel, grupul nostru a fost luat in primire de un domn carismatic. Dar ce a facut vizita noastra interesanta a fost o alta intamplare. In grupul de vizitatori in care ne-am strecurat si noi erau doi jurnalisti, care facusera un reportaj cu cativa ani in urma la conac, dar si o doamna al carei bunic lucrase ca baiat in casa in vremurile fericite ale familiei Sturdza. Prezenta acestor persoane care cunsteau destul de bine locul si istoria lui nu a facut decat sa ne bucure pe noi, ceilalti, care in felul acesta am avut ocazia sa aflam ceva mai mult decat se spune in general turistilor.

Detalii

Am aflat astfel ca sunt unele semne de intrebare cu privire la dreptul de proprietate pretins de Mitropolie asupra castelului, totul pornind de la faptul ca Biserica nu a aratat niciodata actul de donatie prin care Ecaterina Sturdza a lasat Episcopiei Romanului cladirea si domeniul. Refuzul de a arata acest act nu este de inteles. In schimb, de aici incep adevaratele probleme ale acestei constructii istorice, de o mare valoare arhitectonica, lasata intr-o avansata stare de degradare, in special in interior.

Nori grei

Cei doi jurnalisti aveau unele informatii conform carora ceva fonduri au fost alocate pentru restaurare, numai ca rezultatele nu sunt vizibile. Ba chiar, in ultimii ani observau ei, au mai aparut unele lucrari de modernizare, cum ar fi gresia din holurile de la parter, sistemul central de incalzire cu calorifere sau hidrantii care acopera ce a mai ramas din picturile murale. Desi vizitatorilor li se spune ca aceste lucrari au fost facute cu mult timp inainte, cand in castel functiona un orfelinat, materialele folosite si starea acestora tradeaza. Iar cei doi jurnalisti spuneau ca diferentele se pot vedea in reportajul realizat de ei. Ba mai mult, se pare ca mansarda castelului a fost transformata de Mitropolie in pensiune cu circuit inchis. Poate de aici si nevoia incalzirii centralizate.

Blazon

Am mai aflat ca o alta sansa ce i-a fost refuzata castelului a fost cea pe care un mostenitor al familiei Sturdza i-ar fi oferit-o. Acesta locuieste in Elvetia si s-a oferit ca din surse proprii sa restaureze castelul pentru a-l introduce lui intr-un circuit turistic. Dar Mitropolia a refuzat. Aflam insa de la ghid ca de anul acesta ar trebui sa inceapa totusi un program general de restaurare. Si tot de anul acesta, se pare ca este in plan organizarea unui weekend la castel, pentru recrearea atmosferei din perioada de glorie. Oaspetii vor avea la dispozitie costume de epoca puse la dispozitie de teatre, aleile vor fi strabatute de calesti, muzica va vibra printre copaci.

Aceasta a fost vizita noastra la castel. Iar cand am iesit, soarele reaparuse. Asa cum sper sa reapara si pentru domeniul de la Miclauseni.

Ca un castel din povesti

Cat despre toata povestea de mai sus, cu siguranta adevarul porneste de la jumatate si trage intr-o directie mai mult decat in cealalta. Oricine ajunge in vizita poate vedea ca unele lucruri care se intampla acolo nu sunt tocmai transparente. Si totusi, in presa nu am gasit niciun fel de informatii dintre cele pe care noi am avut ocazia sa le aflam acolo.

Oricum ar fi, la Miclauseni trebuie sa ajungeti. Pentru ca Romania e frumoasa si are multe comori. Uneori mi se face atat de dor de formele si culorile Romaniei noastre dragi.

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker